Astăzi a fost o zi plină, am mers mult și ca în fiecare zi i-am avut în grijă pe amândoi frățiorii. Am ajuns acasă destul de târziu și ne-am tras sufletul. Am stat la masă și ne-am pregătit de culcare. Cât am strâns masa, cei doi mici și-au ales cărțile de povești. Când am intrat în cameră, am văzut o imagine care m-a înduioșat tare, așa că am decis să și pozez momentul fără a interveni în el.
I-am văzut citind de nenumărate ori. Vlăduț citește singur, nu e un secret, iar Cris pare că îi va păși curând pe urme. am scris anterior că preferatele sale la acest moment sunt cărțile cu Lama Lama. Ei bine în seara asta i-am surprins citind, dar nu oricum.
Vlăduț îi citea lui Cristian, iar Cristian termina frazele. Îi făcuseră un culcuș în plapumă și stăteau acolo în pijămăluțele lor mici și se uitau în carte. Vlădu era mândru nevoie mare, pentru că își luase în seamă rolul de frate mai mare. E serios când citește și o face cu intonație, cu voci schimbate, exact așa cum o făceam eu pentru el (și încă o fac).
Nu-i o seară ca oricare alta și mă bucur enorm când îi văd așa. E sentimentul acela că există speranță. Că ai construit bine și că Dumnezeu acolo sus îți vede strădania. Mă bucur de ajutorul lui Vlăduț care în continuare funcționează ca un exemplu bun, pe care Cris îl copiază îndeaproape.
Îi văd mereu că își aleg cărți și recunosc că nu e ușor. Uneori casa e un haos, sunt cărți peste tot. Însă eu privesc acest lucru ca pe o investiție în viitor. Și iată rezultatele. Nu, nu mă refer la faptul că vor citi sau că vor ști să dezlege rebusuri o viață întreagă. Nici că vor fi cărturari sau savanți.
Nu. Mă refer la legătura lor, pe care o construiesc ei singuri tocmai prin aceste momente. A citi o carte poate părea ceva banal. Însă amintirea, vocea, căldura, aceste lucruri nu se uită. Iar Vlăduț face totul să pară atât de ușor, deși e doar un copil. E mic, firav și dulce și totuși își strigă fratele în culcuș: Cristian, hai să citim Lama Lama.
Nu e o seară ca oricare alta și așa cum ei își amintesc toate momentele magice cu noi, așa îmi voi aminti eu momentele magice cu ei. Sunteți magici copii. Și vă iubesc!