Ce am scris despre...
I-am citit lui Vlăduț încă de când ele era foarte mic, cred că avea cam un an. Poate că la început nu a fost foarte interesat, însă am perseverat și am căutat să aleg cărți cât mai potrivite vârstei, scurte, firește, pentru că și răbdarea era scurtă. Curând lectura a ajuns să fie prezentă în viața lui exact așa cum este și în a mea, iar cu timpul am reuși să parcurgem împreună sute de cărți și sute de aventuri.
Atunci când Vlădut a început să citească singur deja lucrurile au devenit mai ușoare. Pentru mine a fost important acest lucru, deoarece a citi este important atât la 5 ani, cât și la 60. E ceva ce nu îți poate lua nimeni, e un bun de care te bucuri și care te ajută să explorezi singur, fără a mai fi nevoie de altcineva. Asta l-am învățat pe Vlăduț de fapt, nu să citească singur, ci să exploreze lumi noi, să facă parte din lumea imaginației așa cum este ea prezentată în cărți, iar acest lucru pare să fie cel mai bun lucru pe care l-am făcut.
Mă surprinde
De fiecare dată când îl văd citind inima mi se bucură și mă minunez de el ca și cum ar fi prima oară când îl văd. Îmi amintesc și acum ce fel se străduia să citească corect, să lege silabele și să le pronunțe așa cum trebuie. Îmi amintesc bucuria cu care mă privea, știind că a reușit. Eu nu am insistat să citească neapărat cărți pe modele de vârstă, deși am așa ceva în casă. Cărțile de la Gama sunt create pe niveluri și ajută copilul să evolueze. Eu cred că i-am dat una sau două cărți, iar mai apoi cititul a venit nativ.
Azi însă…
Azi dimineață m-am trezit mai târziu și l-am găsit stând la birou. Era cuminte acolo, cu o bască de marinar pe cap și un sandviș cu cașcaval în mână. Tati i-l dăduse și mânca liniștit. Citea. Își luase cartea dimineața la ora 7 și citea. Ei, pentru mine asta înseamnă că toate eforturile au meritat.
Orele de muncă, banii alocați cărților, care nu sunt deloc puține, joacă, explorarea, cunoașterea, totul, dar absolut totul a meritat.
Ce e mai important din toată această poveste pentru mine e că înțeleg pentru a nu știu câta oară că atunci când vine vorba de copii, totul trebuie făcut cu respect. Masa, joaca, învățatul, totul se face cu respect pentru ambele părți, și pentru profesor și pentru învățăcel. Acesta este firul normal al lucrurilor, pentru că în timp rezultatele nu vor întârzia să apară.
Da, sunt mândră de el și mi se pare fabulos să aleagă o carte dimineața la ora 7. Bravo Vlăduțul meu, bravo!