Ce am scris despre...
Sunt 5 ani deja de când colecționăm cărți, iar acestea reușesc să ne umple casa și sufletele de bucurie. În special casa, deoarece ea e deja micuță și ajunge să se resimtă. Dacă m-ai fi întrebat acum circa 10 ani dacă așa va arăta casa mea, ți-aș fi spus că nu, pentru că eu îmi imaginam o casă sobră, simplă, cam cum e stilul scandinav, chiar minimalistă (ce-o fi fost în capul meu?!). Totuși, pe principiul: ”aceștia puteam fi noi, dar tu alegi să strângi cărți în bibliotecă”, iată că am ajuns astăzi să facem o sărbătoare din numărul de cărți pe care le avem în casă.
500+. Un copil de 5 ani și unul de aproape 2.
Mă bucură că din 500 de cărți majoritatea sunt citite, iar aici intervine firește setea de cunoaștere venită tocmai din faptul că lui Vlăduț i s-a citit de mic. Da, știu, nu funcționează la toți copiii, dar aici eu discut de al meu. I-a plăcut și văzând asta am insistat, am cumpărat, am căutat.
Să nu credeți că e ușor să cumperi cărți. Nu e ca și cum le găsești la grămadă și le iei să fie acolo, să iasă la număr. Noi alegem cărțile în funcție de subiect, text, ilustrație, vârstă recomandată sau editură. Studiem puțin arealul în care ne duc coperțile ce se deschid în fața noastră precum porțile unui castel, care ne îndeamnă la aventură. Cântărim bine resursele financiare, pentru că da, credeți sau nu, e și un efort financiar major (dar care merită pe deplin).
Noi alegem să pășim în lumi magice. Ne luptăm cu zmei, plângem, râdem, empatizăm, trăim aventura și iubim personaje. Unele personaje ajung să ne însuflețească până și piesele de Playmobil, iar aici aș putea cu ușurință să-l amintesc pe Habarnam, pe Țintișoara și pe Pestrițu, pe care îi găsesc înșirați dimineața pe laptopul meu.
500 e mai mult decât un număr
Am spus adesea că nu numărul de cărți din bibliotecă definește cultura unui om, ci ceea ce lasă acele cărți în urma lor. Ce sădesc în minte și suflet. Am căutat să avem în bibliotecă subiecte din cele mai diverse. Avem cărți despre Dumnezeu (inclusiv Biblia), despre cum se fac copiii (Unde a dispărut Pișpirel), despre aventuri fantastice (Colecția Portalul Magic), despre situații reale (Colecția Franklin), despre muzică (Colecția Paco și cărțile sonore Anotimpurile și Spărgătorul de nuci), cărți de colecție despre natură, prezentate inedit (Colecția A Photicular Book), cărți despre domenii separate ale lumii înconjurătoare (Colecția Spune-mi), cărți despre inteligență emoțională, cu zecile, cărți despre pisici (Colecția Jup), cărți motivaționale (Colecția Țup), iar lista poate continua la nesfârșit. Iar asta nu e tot! Voi scrie despre fiecare în parte și voi reveni cu link la articol, pentru că sunt serii care chiar merită, fiecare având ceva special.
În 500 și ceva de cărți sunt și multe enciclopedii. Sunt fan DK, pentru felul în care sunt realizate enciclopediile. Avem aproape totul de acolo, începând de la cărți despre sistemul solar și terminând cu Enciclopedia Enciclopediilor. Nu spun că alte enciclopedii nu sunt bune, din contră, doar că mie îmi plac acestea, mi se par foarte bine realizate, imagini reale, deosebite, la rezoluție foarte bună, prezentări inedite a informațiilor. De atlase nu mai zic, arată și acestea excepțional, iar Atlasul 3D de la DK pe mine m-a cucerit total. Sau celălalt? Hm, greu de ales, chiar sunt făinuțe amândouă.
500 înseamnă pentru mine un efort. Nu al meu, asta e cert, ci al lui Vlăduț, momentan, care citește și folosește aceste cărți. Înseamnă că efortul financiar nu e în van (deși niciodată nu am privit situația așa de tragic), nici cel de a-i citi atunci când eram leșinată de somn. Și acum sunt leșinată de somn, adesea, și tot citesc dacă el asta își dorește, deși ar putea lejer să o facă singur. Are timp și pentru asta. Dar acum, e timpul meu să strălucesc!
”Ăștia puteam fi noi, dar tu cumperi prea multe cărți.”
Și totuși știți ce? Merită pe deplin!