Căsuța Anastasiilor

Au trecut câteva zile de când s-a afișat clasamentul final SuperBlog și, în ciuda faptului că nu credeam că blogul meu va fi câștigător, exact asta s-a întâmplat. Nu pornisem la drum cu această idee, ba chiar, bazându-mă pe ultimele două participări… de fapt nu prea am participat (doar m-am înscris și cam atât, din diferite motive). Și totuși, deși m-am înscris cu câteva ore de începerea competiției, nefiind decisă dacă e o alegere bună, se pare că de fapt așa a fost să fie și a fost chiar frumos.

Am început drumul cu respect față de competiție, sponsori, cititori și față de mine

Cert e că am apucat să am idei pentru primele probe, iar de acolo am intrat în horă, să zicem. Nu mi-am propus să fiu finalistă sau să câștig dar, spre deosebire de alți ani și cu un plus de experiență acum, mi-am propus să tratez toți sponsorii cu respect și să le dedic spațiul alocat fără să merg pe principiul ”lasă că merge și așa”. Mi-am optimizat titlurile, imaginile, am scris meta descrieri la fiecare articol, taguri, cuvinte cheie, am bolduit, am căutat informații, am urmărit tutoriale și am scris povești care să se adreseze oricui sau care să atingă sufletește pe oricine.

Și în anii trecuți făceam aceste lucruri, doar că uneori uitam chestii, lăsam poze fără cuvinte cheie, meta nu prea scriam și, foarte important, în Canva am început să lucrez o dată cu începerea competiției. Cumva însă, de când am scris primul articol am considerat că dacă m-am înscris, atunci mi-am asumat spațiul pe care îl ofer și, dacă tot fac asta, atunci pot profita de funcționalități ca să arăt că de fapt îmi pasă. Acest lucru vine, firește, și ca urmare a anilor de experiență în content writing și copywriting, care m-au călit, m-au făcut să înțeleg mai bine briefurile și să mă ocup mai bine de orice client.

Despre probe, fiecare în parte 🙂

E important să spun faptul că, deși vedeam probele în ziua publicării, nu reușeam să scriu pentru ele în acel moment. Lucrând în paralel și pentru proiectele de copywriting și content writing mi-a fost destul de greu să jonglez și într-o direcție și în cealaltă. Oricum însă, atunci când începuse competiția nu aveam foarte multe proiecte, cred că aveam unul mare și câteva mici, pe care am zis că le rezolv pe parcurs, ceea ce am și făcut. Așa că scriam pentru proiectul mai mare, cu două zile înainte de deadline scriam pentru probă și apoi o luam de la capăt. În timpul ”liber” rezolvam și celelalte proiecte. Proiectul mare de care spun este unul lunar, așa că de fapt am avut tot timpul ceva de scris, niciodată pauză.

Proba 1.Despre aparate must have pentru curățenia de primăvară, de la Kärcher

Prima probă SuperBlog mi s-a părut simpluță. Îmi făcusem deja o schemă mentală a elementelor vizuale, identificasem produsele despre care voiam să scriu, așa că nu mi-a fost greu să le așez. Eram odihnită și era ușurel la început. După ce am realizat elementele vizuale, textul a venit de la sine. Apoi, în ziua deadline-ului am corectat și firește, am mai adăugat chestii ici-colo pentru că așa mi-e stilul, citesc – recitesc și adaug ce consider că mai trebuie.

Paranteză:  întotdeauna mi-am citit articolele de cel puțin 4 ori înainte să le urc în platformă. Ajunsesem să le știu pe de rost, le știu și acum. Ideea e că am vrut foarte mult să fie cât mai puține greșeli și de fiecare dată am vrut să privesc textul prin alți ochi. Ai mei, ai cititorului, ai sponsorului și ai unei persoane noi care ajunge în site-ul meu fără să știe cum a ajuns acolo. Așa că mai mereu am avut de scos sau de pus lucruri noi, care mi se părea mie că au/ n-au legătură cu textul, după caz.

Revenind, pentru că la prima probă eu credeam că am un articol bunicel, stăteam liniștită. V-am zis că am pornit în competiție nu cu gândul să câștig, ci să fiu relaxată, așa că relaxat am și scris. Prima notă, 97 de puncte și locul 4, într-un top cu șase premii, într-o nouă aventură SuperBlog.

Proba 2. Ce ar spune bucătăria despre mine

Ce-a de-a doua probă ne-a pus în fața unei situații tare drăguțe. Trebuia să spunem ce ar zice despre noi bucătăria noastră. M-am tot gândit zile întregi ce aș putea să scriu, ceva care să fie memorabil, să fie nostim, dar să respecte și tema. Și într-o zi, când efectiv nu mă așteptam să găsesc inspirație, mi-a venit în minte ideea aceea de studii ”am întrebat 100 de români”. Și cam aia a fost, pentru că de acolo eu am schimbat tema în favoarea mea, dar respectând-o, drept pentru care nu am scris de la bun început despre ce spune bucătăria mea despre mine, ci că am întrebat 100 de bucătării, până să o aleg pe cea potrivită. Cumulat cu elementele vizuale, a venit și prima notă de 100 (a fost un singur premiu aici).

Proba 3. Vindem-ieftin și un pariu câștigat

Ce-a de-a treia probă a venit de la Vindem-ieftin. Mie îmi place tare mult conceptul lor, îl cunosc de câteva ediții SuperBlog la care am participat, însă recunosc că niciodată nu m-am ridicat la o notă mai mare de 97. Așadar, tot 97 de puncte au fost și de data aceasta (pariu cu mine câștigat), dar e drept că nu mă așteptam la mai mult.

Proba 4. Ambition în bucătărie

A fost interesant de aici, pentru că de la acestă probă efectiv a început să plouă cu proiecte în firmă. Deja timpul era la limită și am început să mă tem că gata, va trebui să renunț. În definitiv nu îmi propusesem musai să fiu finalistă, dar voiam să îmi demostrez că încă pot scrie creativ, chiar dacă în ultimii doi ani nu am mai participat la SuperBlog și aveam majoritar proiecte pe content writing (e diferit de scrierea creativă SuperBlog). Proba aceasta mi s-a părut ușurică, mi s-a părut că intuiesc o nevoie de prezentare a unor produse adiacente celor sugerate de simpla pregătire a unui preparat. Așa că am optat să prezint și servicii de masă, iar acest lucru (cred că) mi-a adus un loc 2, cu 99 de puncte.

Proba 5. Cashclub

Recunosc, eu am ascultat podcastul SuperBlog pregătit pentru probă și mă gândisem inițial să merg pe o variantă de tip, copii cer, eu n-am bani, ce ne facem? Apoi mi-am dat seama că cele 40 de puncte pentru creativitate nu au cum să ajungă la mine pentru că ideea e…simplistă. Așa că mintea mea a luat-o razna și am făcut magie în articol, lucru care nu mi-a adus decât o notă de 94. Aici am depus contestație târziu, dar nu pentru a mări nota, ci pentru că atât de mult muncisem la articolul acesta încât nu am înțeles ce e greșit. Am primit răspunsul la contestație, am mulțumit și am mers mai departe, convinsă fiind că nu va fi singurul 94 primit (am avut parțial dreptate :)) ).

Proba 6. Evernisaj

Nu am multe de spus aici. M-am străduit, am încercat, sunt mulțumită de rezultat. Am luat 97 de puncte, niciun premiu și toată lumea fericită. Nu sunt tocmai fan modă, prefer oricând tehnicul, așa că pot doar să  merg mai departe.

Proba 7. Farmacia la Preț Mic

Deci vă spun, a fost o plăcere să scriu, deși nu am avut idee de articol până spre final. Din fericire în toate cele 7 zile eu tot rumeg ideile, pe unele le scriu, pe altele le spun, iar adesea ideea finală nu seamănă cu nimic din ce era inițial. Așa a fost aici. De la ce pornisem, la ce am ajuns, fu drum lung, dar în final a fost și o ”formulă” câștigătoare. Am lăsat imaginația să zboare, m-am străduit, m-am axat din nou pe vizual în completarea poveștii și m-am bucurat că a ieșit ceva fain. A fost probabil prima dată când am reușit să văd ceva dincolo de cerință. Deși impulsul de moment mi-a zis să merg în Spania să vizitez edificii, o simplă formulare precum ”vizita în Spania este doar o ipoteză de lucru” m-a făcut să răstorn în minte tot ce gândisem. Vizita mea așadar viza natura, cu accent pe plantele și extractele din care sunt făcute produsele promovate. 100 de puncte, alături de încă nouă concurenți și bucurie.

Proba 8- 25 de ani construiți- Frisomat

Unul dintre cele mai faine (pentru mine) articole scrise, alături de Căsnicia e ca un hibrid. Honda CR-V Hybrid. A fost o plăcere să scriu, deși inițial nu știam ce. Dar totuși, o dată ce am pornit firul scrierii, cu greu m-am oprit. Inițial aveam în jur de 2900 de cuvinte, deși limita impusă de sponsor era de 2750 de cuvinte. Așa că Mono, ia de taie! M-am apucat de ciuntit și am sperat să se păstreze totuși ideea așa cum a fost scrisă ea și am tăiat până la 2750 de cuvinte. 🙂 Așa că 99 de puncte aici, premiul doi și o mândrie că mulți cititori au revenit cu un feedback pozitiv pe acest articol, plăcându-le povestea de dragoste și cererea în căsătorie.

Proba 9 și o provocare venită din partea AlmaParchet

Acest articol a fost o eliberare, mi-a plăcut enorm să îl scriu deși am introdus foarte multe detalii tehnice. Am văzut însă, din nou, o mențiune a juriului care viza partea senzorială pe care se punea accent, iar eu am ales exact acea direcție. Mai precis m-am axat pe tactil: a simți pământul fierbinte sub picioare, tălpile mamei și parchetul, parchetul casei mele. M-am axat pe auz, cu accent pe partea de final și pe faptul că parchetul trăiește o dată cu noi fiecare moment pe care așa l-ar povesti (în accepțiunea mea) dacă ar vorbi.

Am întâmpinat niște dificultați aici la nivel vizual pe care m-am străduit să le repar, așa că acesta este probabil unul dintre articolele la care am stat foarte mult pentru a obține un final așa cum aș fi dorit (și pe alocuri tot nu sunt mulțumită).

Proba 10. Bijuterii Indira

Nu voi spune prea multe aici, pentru că deși cred că am respectat tot ce era nevoie, nota a fost destul de mică. E drept că estimasem când am luat 94 la CashClub că vor mai fi note de 94, ei bine nu am greșit în totalitate. A fost și una mai mică de atât. Acum râd. Atunci n-am râs, dar am înțeles că poate nu am reușit să exprim prea bine ceea ce aștepta sponsorul de la mine.

Ce pot să spun însă este faptul că de aici lucrurile s-au schimbat. Deja eram pe prima poziție în clasamentul SuperBlog, eu care nu mă înscrisesem cu scopul ăsta, eu care nu credeam că voi scrie la toate probele. Mă uitam la clasament și am zis să fie ce o fi, însă din punct de vedere al notelor s-a văzut o schimbare. Nu am mai luat nici 94, nici 93, ci doar un 96 pe final, care a fost singura notă mai mică din a doua jumătate a competiției.

Proba 11. Marketplace Negociat.ro

Nu eram foarte sigură că am înțeles exact ce se dorește la această probă, așa că am citit de foarte multe ori acest enunț și am urmărit cerințele pe hârtie. În final am decis să nu fac un advertorial cap-coadă, ci să includ și elemente din viață, să identific o nevoie și să prezint o soluție. Aveam un laitmotiv în ideea de negociere, era un concept nou, așa că am considerat că e un accent aici pe care trebuie să îl pun. Cele 98 de puncte mi-au spus că decizia a fost bună, dar că se putea mai bine de atât.

Proba 12. Librarul cu papion a venit cu o provocare fabuloasă

Recunosc, urmăream pagina și știam de concept înainte de SuperBlog, pentru că având doi copii nu ai cum să nu fii la curent cu noutățile, mai ales la nivel de cărți. Așa că am îmbinat cartea, cu jocul și cu o activitate pregătită de la zero, astfel încât articolul să poată aduce un folos cititorului, atât prin recomandarea de titlu, cât și prin jocuri și activități pe care să le poată face ușor și rapid cu copiii. Mi s-a părut că e nevoie de asta, adică pentru mine a oferi un suport cap-coadă părintelui e mare lucru, mai ales că eu deja postam de vreun an videouri cu experimente pentru copii și părinți.

Proba 13. Proba cu piscinele 🙂

Zâmbesc pentru că îmi amintesc că aici am scris de nebună 2000 de cuvinte ca în final să realizez că mă abat ușor de la temă. Concret, văzusem, din nou, în enunț, un lucru care mi s-a părut important: ”de ce merită să cumperi piscine de la piscineieftine.ro?”. Scrisesem mult și zic eu tehnic și corect, dar uitasem asta. Scrisesem o poveste despre a nu mai locui cu vara în casă, așa că am avut grijă să adaptez textul cu câteva ore înainte de gong, astfel încât să exprime mai bine în final de ce merită să instalezi o piscină. Acest lucru a însemnat citirea, corectarea textului, rescrierea, recitirea, recorectarea. Tot aici, pentru că zic adesea că cei mici îmi servesc drept inspirație, în ziua finală l-am auzit pe Vlăduț, băiatul meu mai mare, spunând ceva legat de crema de protecție solară. Și atunci mi-am dat seama că acesta este finalul perfect, pe care îl găsiți în articol. Articolul a fost notat cu 99 de puncte și mi-a plăcut să îl scriu, am învățat lucuri noi.

Proba 14. Vacanța pe litoralul românesc

Știți, aici nu aveam deloc idee despre ce să scriu. Din nou, văzusem o mențiune în enunțul probei, cum că ”este apreciat limbajul colocvial și dovezile de umor”. Mă setasem cumva pe ideea de umor, dar nu o găseam. Așa că fix cu o zi înainte de deadline, în timp ce mă preumblam prin casă cu treburi casnice, gândindu-mă la probă, mi-a venit în minte filmul Știu ce ai făcut astă-vară. De acolo, eu am extrapolat și am creat un dialog, amuzant, zic eu, între soție și soț, dar structurat sub forma unor bilețele și monologul mental al soției. Aici am câștigat din nou 100 de puncte, lucru care m-a surprins destul de mult.

Proba 15. Cea mai bună versiune a mea

Trebuie să recunosc faptul că nu am avut toată competiția emoții ca la această probă. Cumva niciodată nu am scris prea bine când a venit vorba de Farmec, însă de data aceasta am decis să schimb lucrurile. Am mers pe varianta de a ”da din casă”, de a expune situații prin care am trecut, legate firește de cerințele probei. M-am documentat, am citit. Am scris. Acest articol a fost cel mai cântărit din întreaga competiție, am încercat să fiu cât mai atentă, să mă dedic, să iasă bine. Așa că aici a fost un 97 de care am fost tare mândră și recunoscătoare.

Proba 16. Masa de Paști cu o vedetă

96 de puncte, Franke, de data aceasta s-a văzut lipsa timpului și aglomerarea de proiecte de dincolo de SuperBlog. Nu aveam însă cum să mai dau înapoi, mai aveam un articol de urcat, așa că m-am străduit și aici să iasă bine. Sunt mulțumită, pentru mine e ok, am văzut și feedback-ul și e util, pentru că din el învățăm să fim mai buni în ceea ce facem.

Proba 17. Kärcher și o documentare temeinică

Iar râd, pentru că îmi amintesc că treceau zilele iar eu nu aveam articol. Aveam o temă, dar cum să o transpun într-un articol memorabil și într-o poveste faină? M-am tot gândit până am rămas la ideea de bază, la curățarea pentru a redescoperi lucrurile dragi, așa cum erau ele, dar mai rămăsese tehnicul, pe care nu îl stăpâneam bine. Așa că am stat o noapte uitându-mă la tutoriale pe youtube ca să văd fiecare unboxing cu produsele pe care le selectasem eu pentru articol. Ziua deadline-ului m-a găsit uitându-mă la aceleași filme, de data aceasta înțelegând exact ce fac produsele respective. Poate chiar atât de bine încât dacă aș fi avut un astfel de aparat de curățare, în mod cert aș fi știut să îl folosesc. Așa că, știind toate detaliile tehnice, m-am așezat și am scris în povestea mea lucrurile importante. Am urmărit site-ul sponsorului pentru a fi sigură că ceea ce afirm este corect și că nu spun lucruri eronate. Efortul a fost răsplătit cu 99 de puncte și cu o bucurie nemărginită.

Concluzii și alte gânduri

M-am străduit să scriu despre fiecare probă la care am participat în această ediție SuperBlog câte ceva pentru că este pentru prima dată când văd în cerințe lucruri pe care altă dată poate că le-aș fi neglijat. De asemenea este prima dată când iau notițe ( la 3 probe). Este prima dată când mă dedic efectiv și nu, nu a fost nicio secundă de data aceasta despre câștigarea ediției. Acest lucru a venit bonus, cumva neașteptat pentru mine. Vă mărturisesc cu sinceritate că eu am crezut până în ultimul moment că se va schimba ceva. Nu s-a schimbat și da, sunt recunoscătoare și bucuroasă pentru asta.

A fost o ediție SuperBlog cu provocări, majoritar în ceea ce privește timpul. A trebuit să lucrez uneori de la deadline la deadline, de la SuperBlog la proiecte zilnice. Urcam articolul în platformă, mă duceam apoi să scriu articole pentru clienți. Pentru mine nu a existat o pauză efectivă de scris. Am scris non-stop, nu doar pentru SuperBlog, iar asta m-a ținut în priză, a fost bine. Uneori, în așteptarea notelor, scriam ca să treacă timpul.

Copiii rămân în continuare muza mea. Cele mai multe dintre articolele scrise pentru SuperBlog sunt centrate pe ei și pe experiențele noastre. De mult ori m-am uitat la ei și prin ei am reușit să aduc trăiri și emoții în scriere.

Cam atât, deja am scris foarte mult. A fost o experiență pe cinste și mulțumesc Claudiei și lui Albert pentru că m-au primit și pentru că au făcut să existe SuperBlog. Iar pe voi…vă invit să vă înscrieți. Chiar merită și s-ar putea să fiți surprinși.  🙂