Ce am scris despre...
Când s-a născut Cristian aveam niște temeri legate de somnul lui, venite probabil din experiențele cu Vlăduț. Deși Vlăduț a fost extrem de liniștit, nopțile lungi și treze datorate colicilor nu au fost uitate. În plus era primul copil, iar o mică problemă la piciorușe ne-a tot dat bătăi de cap o vreme. Vlăduț a dormit inițial în pătuț, cred că pentru câteva săptămâni, iar mai apoi l-am luat lângă mine în pat, imediat după prima operație (sarcina ectopică). Apoi Vlăduț a rămas în același pat cu noi și se bucură de acest lucru chiar și acum.
Revenind, m-am temut că și la Cris nopțile albe își vor spune cuvântul. Că iar vor urma vreo doi ani cu somn puțin, cu plâns mult și situații pe care nu voi ști să le gestionez. În plus de data aceasta mă gândeam și la Vlăduț, al cărui somn ar fi putut fi deranjat de zgomotul pe care l-aș fi făcut noaptea schimbând scutece și alinând un mic pui de om. Vlădu era și la grădiniță deja, deci avea nevoie de odihnă. O chemasem pe mama mea la noi, pentru a mă ajuta cu tot ce presupunea îngrijirea casei și a copiilor, totul era cumpărat, singurul lucru care lipsea era micuțul Cris.
Sursa foto: https://unsplash.com/photos/Mu6RjGUzrQA
Prima noapte acasă cu bebelușul
În ziua în care am ajuns acasă totul a fost perfect. Pătuțul era pregătit, iar la ora 20, atunci când Vlăduț avea ora de somn, Cris era și el pus în locușorul lui. Din acel moment totul s-a schimbat. Cris a început să plângă. L-am schimbat, alăptat, alinat. L-am ținut în brațe, căutând să îl asigur că sunt acolo. Adormind, l-am pus din nou în pătuț. A început să plângă iar. Am reluat totul. S-a liniștit din nou. Iar plâns. După câteva reprize de pus în pătuț și ridicat, ruptă de oboseală, mă întrebam dacă așa va fi la Cris. Dacă nici măcar puținul somn de care am beneficiat la Vlăduț nu îl voi primi. Am aflat mai târziu că și mama se întreba cât de greu îmi va fi dacă fiecare noapte va decurge la fel.
Atunci s-a întâmplat o minune. Obosită tare, cu un copil în brațe la fel de obosit, cu toți în casă nedormiți, am decis să îl iau pe Cris lângă mine în patul pare, pentru a-mi odihni picioarele. M-am întins în pat, de-a curmezișul picioarelor lui Vlăduț, am pus copilul mic lângă mine, protejându-l cu corpul și l-am alăptat. Ne-am trezit dimineață, pe la 6 și ceva, cred, pentru că lui Cris îi era foame și avea nevoie de un scutec nou.
Nu îmi venea să cred! Dormisem în jur de 7 ore legate, în prima noapte cu bebelușul acasă. Dar cum? Ce s-a întâmplat? Am reluat firul evenimentelor pentru a vedea ce am făcut atât de bine încât Cris a dormit liniștit până dimineață, în condițiile în care până atunci plânsese. Si mi-am dat seama atunci că tocmai faptul că l-am pus în pat, lângă mine, a fost exact ce a vrut. Ce avea nevoie. Pentru că e mic și el avea nevoie de mama.
Am discutat cu mama despre bed-sharing și mi-a dat dreptate. Nu era însă convinsă, așa cum nu eram nici eu dealtfel. Am hotărât să repet acest lucru, așa că în seara ce a urmat nu l-am mai pus pe Cris în pătuț, ci direct în patul mare, de adulți, în care dormeam deja cu toții. Și…
VICTORIE!
Pentru a doua noapte, Cristian a dormit toată noaptea, trezindu-se doar pentru a mânca. Iar eu eram acolo, liniștea se păstra, toată lumea dormea. A fost cea mai bună alegere pe care am făcut-o, deoarece până în ziua de azi, timp de aproape 2 ani, am tot dormit așa, iar în casă se lasă liniștea după ora 20.
Mi-am dat seama că știam de fapt că un copil doarme cel mai bine alături de mama. Știam despre co-sleeping și bed-sharing. Mai știam și că atâta vreme cât vreau să îl alăptez, cea mai bună opțiune e să îl am lângă mine. Nu era un chin. Nu a mai fost nevoie de drumuri făcute prin casă. Nu a mai fost nevoie să plimb, să mă chinui să readorm după ce mi-a fugit somnul. Îmi dau seama totodată și că eu poate am fost un caz fericit. Că ce a funcționat la mine poate că nu merge la altcineva. Însă eu am fost atât de uimită de efectul legăturii mamă-copil încât am considerat că trebuie să povestesc.
Pentru mine această soluție a fost cea mai bună, iar efectele eu le văzusem și la Vlăduț. Dar să dorm toată noaptea, de la naștere chiar, ei bine asta nu mai experimentasem. Firește, fac excepție nopțile cu febră și dureri și chiar nopțile în care m-am îmbrăcat și am plecat cu ei la spital.
Nopțile încă sunt liniștite. Chiar și acum, când scriu, micuții dorm liniștiți de ceva vreme. Somn ușor, dragi copii!
Notă: A dormi în același pat cu copilul aduce multe beneficii pentru amândoi, însă este foarte important ca bebelușul să fie supravegheat și protejat. Nu vă culcați lângă copil dacă sunteți prea obosiți sau dacă ați consumat alcool. Verificați bebelușul noaptea și feriți-l de orice obiect care i-ar putea face rău (jucării, perne, etc.). Am citit că cel mai sigur somn al copilului ar fi în pătuț, așa că acest material nu este un sfat sau o recomandare, ci doar o experiență personală.